Dupa multe zile de stat in casa din cauza zapezii m-am hotarat sa ies sa fac o plimbare. Am mers pe toate stradutele din imprejurimi, m-am razboit cu frigul pana cand am ajuns in locul care ma linisteste de fiecare data atat de mult. Am inchis ochii si mi-am simtit sufletul usor, m-am simtit deconectata de zbuciumurile interioare. A durat putin fericirea mea pentru ca de undeva se auzeau rasete zgomotoase. Cand am intors privirea ce sa vezi?! Erai tu si..ea. Ti-ai schimbat brusc expresia fetei si ai incercat sa ma privesti in ochi neintelegand poate ce urma sa fac. N-am facut nimic. Ti-am intors spatele si am plecat grabita spre casa. Acolo ma asteapta pisica si cana cu ceai.
Seara m-am trezit cu tine la usa. Erai nins, ud si trist. Inainte sa apuc sa te poftesc in casa mi-ai intins o cutie de lemn plina cu pietricele colorate.
- Pastreaz-o tu. Am pus cate o pietricica de fiecare data cand te-am suparat sau cand am vrut sa-ti pot spune ceva frumos si n-am putut. Acum ca s-a umplut cutia mi-am dat seama ca ai dreptul sa fi cu adevarat fericita. Eu ti-am facut mai mult rau decat bine si cred ca nu mai putem continua asa. Iti multumesc pentru toata rabdarea si dragostea ta si sa stii ca in felul meu poate ca te-am iubit si eu.
M-a sarutat pe frunte si a plecat fara ca eu sa mai spun ceva. Pleaca atunci printre fulgi si topeste-te odata cu ei! Eu simt nevoia sa renasc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu